Electroacupunctura
Inca din secolul XIX se intilnesc asociate notiunile de acupunctura si electricitate. Fizicieni ilus-trii cum ar fi: Ampere si A. C. Becquerel au incer-cat sa identifice fenomene electrice in cursul se-dintei de acupunctura.
Sarlandiere a legat acele implantate in tesuturi la o sursa de curent electric, efectuind deci primele sedinte de electroacupunctura, fara a avea Insa aceasta pretentie,- faptul a ramas izolat si de domeniul cercetarii.
Electroacupunctura ca sistem de lucru practic cu ace acupunctura a fost conceputa si sistematizata de catre dr. japonez YOSHIO NAKATANI in anul 1950, sub numele de RYODORAKU. Sistemul de lucru se ba-zeaza pe constatarea facuta de catre NAKATANI ca la explorarea cu un electrod punctiform in curent continuu de 21 volti, pe suprafata pielii se identifies puncte cu o rezistenta electrica scazuta. Daca aceleasi puncte sint explorate intr-un curent continuu de 12 volti, de obicei ele nu mai pot fi identificate la omul sanatos. Cind un anumit organ este bolnav, anumite puncte se vor manifesta printr-o mai mare permeabilitate electrica si la explorarea intr-un curent de 12 volti. Toate aceste puncte reunite formeaza sistemul RYODORAKU, similar, de altfel, sistemului meridianelor chinezesti.
Implantarea de ace acupunctura in punctele specifice orga-nului bolnav si injectarea unui curent de aproxima-tiv 200 microamperi prin ele, timp de aproximativ 7 minute, duce la ameliorarea sau vindecarea su-ferintei. Aceste puncte din sistemul RYODORAKU pot fi tratate (dupa RYOICHI GUNJIi si folosind caldura sau aplicatiile de granule metalice (granule)
Va continua
